HEATH, SEPTEMBER 21
Anne Stewart
|
There is sustenance or not. The only choice is which way round this grain of soil. Roots decide. They direct the way to grow, half-aware of neighbours, rustling coarsely.
They have a job to do, food to find. Others may be stifled as they extend or, having richness, thicken and avoid intrusion. Roots are blind and have no need of reason.
They give their colours to the heath. Purple here, yellow, spiked and speared; a turbulence of green. Above ground, all that can be sensed and known is that the air tastes sharp; the wind blows.
Yet some are grown where red comes easy. Choice is where to tread and why it pleases.
|
Translations by
Gabriela Alamă Alina Blănaru Eveline Branişte Silvia Bratu Elena Cigăreanu Carmen Loredana Fântână Ruxandra Georgescu Elena Gheorghe
Mihaela Ghiță Raluca Gorun Alina Iagăru Ioana Ioniţă Svetlana Iuschevici Laura Lițescu Nicoleta Mitrofan Elena-Raluca Nebunoiu Ioana Amalia Niţă Gabriela Maria Onuţu Lavinia Paliță Corina Pascale |
Gabriela Alama
Anne Stewart
Câmpul, septembrie 2001
Găsesc hrană sau nu. Singura alegere
este calea în jurul grăuntelui de pământ.
Rădăcinile aleg. Ele arăta calea de creştere,
neluând în seamă vecinele, luptând sălbatic.
Au o misiune de îndeplinit, hrană de găsit.
Altele pot fi sufocate pentru că ele cresc,
sau, având hrana din belşug, cresc şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau culoarea câmpului.Violet aici,
galben, cu ţepi şi ace; un tumult de verde
La suprafaţă, tot ce se simte şi se ştie
este că aerul e înţepător; bate vântul.
Şi totuşi unele cresc acolo unde roşul apare uşor.
Alegerea e pe unde să calci şi de ce îţi place.
Alina Blănaru
Anne Stewart
Ogor, Septembrie 2001
Există hrană sau nu. Singura alternativă
este cum să abordăm acest grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele îndreaptă calea de creştere,
semi-conştiente de vecini, foşnind violent.
Au treabă de făcut, mâncare de găsit.
Altele pot fi înăbuşite pe măsură ce se extind
sau, fiind abundente, să se îngroaşe şi să evite apariţiile nedorite.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nicio nevoie de raţiune.
Ele îşi oferă culorile ogorului. Purpurii aici,
galbene, cu ţepi şi ace dincolo; o mare de verde.
Deasupra pământului, tot ce poate fi simţit şi ştiut
este că aerul este tăios; vântul bate.
Totuşi unele au crescut unde roşul este la îndemână.
Alternativa este pe unde să păşeşti şi de ce îţi face plăcere.
Eveline Braniște
Anne Stewart
Pământ pustiit, septembrie 2001
Există mijloace de existenţă sau nu. Singura alegere
este încotro s-o apuci pe acest petec de pământ.
Rădăcinile decid. Ele stabilesc direcţia de creştere,
pe jumătate conştiente de vecini, foşnind aspru.
Ele au o misiune de îndeplinit, trebuie să găsească hrană.
Altele pot fi sufocate atunci când vor să se întindă
sau, având fertilitate, se îngroaşă şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele îşi oferă culorile pământului pustiit. Aici roşu,
galven, înspicate şi încolţite; o turbulenţă de verde
Deasupra solului, tot ce se poate simţi şi percepe
este că aerul are gust tăios; vântul bate.
Totuşi unele cresc acolo unde roşul apare uşor.
Alegerea este unde să păşeşti şi de ce este plăcut să o faci.
Silvia Bratu
Anne Stewart
Bărăgan, septembrie 2001
E sau nu destulă hrană. Singura alegere
e încotro, printre grăunţii de ţărână.
Rădăcinile decid. Ele aleg drumul către lumină,
ştiind şi nu prea, una de alta, în aspru foşnet.
Au o misiune – să găsească de mâncare.
Unele-s înăbuşite în creştere, iar altele
mai norocoase, înving cu putere răul.
Rădăcinile, oarbe, n-au nevoie de motive.
Îşi oferă culorile bărăganului. Vineţiu,
galben ascuţit şi verde – toate-amestecate.
La suprafaţă se simte doar
aerul aspru şi vântul care bate.
Unele totuşi cresc acolo unde mai uşor le e.
Aleg pe unde să o ia şi de ce.
Elena Cigăreanu
Anne Stewart
Câmpul, septembrie 2001
Găsesc hrană sau nu. Singura alegere
este calea în jurul grăuntelui de pământ.
Rădăcinile aleg. Ele arăta calea de creştere,
neluând în seamă vecinele, luptând sălbatic.
Au o misiune de îndeplinit, hrană de găsit.
Altele pot fi sufocate pentru că ele cresc,
sau, având hrana din belşug, cresc şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau culoarea câmpului.Violet aici,
galben, cu ţepi şi ace; un tumult de verde
La suprafaţă, tot ce se simte şi se ştie
este că aerul e înţepător; bate vântul.
Şi totuşi unele cresc acolo unde roşul apare uşor.
Alegerea e pe unde să calci şi de ce îţi place.
Carmen Loredana Fântână
Anne Stewart
Arşiţa, Septembrie 2001
Există sursă de alimentare sau nu. Singura opţiune
se afla în jurul acestei fărâme de pământ.
Rădăcinile au cuvântul. Acestea aleg calea de creştere,
ţinând cont parţial de vecini, fremătând puternic.
Au o misiune de îndeplinit, să găsească hrană.
Altele ar putea fi sufocate, pe măsură ce se extind
sau, fiind bogate, se îngroaşă şi evită intruşii.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau culorile arşiţei. Purpuriu aici,
galben, ţepos şi aprins, un vârtej de aer verde.
Deasupra pământului, tot ce poate fi simţit şi cunoscut
e că aerul e tăios; vântul suflă.
Totuşi unele au crescut unde roşul apare fără efort.
Alegerea este acolo unde a călca în picioare şi a întreba e de ajuns.
Ruxandra Georgescu
Anne Stewart
Bărăganul
Există nutrienţi, sau nu. Singura alegere
Ar fi cum să ocoleşti acest grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele dirijează creşterea
aproape ignorând vecinătatea, foşnind zgomotos.
Au o datorie de împlinit şi hrană de găsit.
În ascensiunea lor, unele sunt înăbuşite
sau dacă sunt puternice, se-ntăresc şi se statornicesc.
Rădăcinile sunt oarbe şi n-au nevoie de motive.
Îşi dăruiesc culorile bărăganului. Puţin mov aici,
puţin galben, ţintuit şi captivat; o explozie de verde.
La suprafaţă, tot ce putem simţi şi cunoaşte
Este aerul cu gust aspru; iar vântul şuieră.
Totuşi, unele cresc unde roşul domneşte,
Iar alegerea ar fi unde să calci şi la ce serveşte.
Elena Gheorghe
Anne Stewart
Câmp, septembrie 2001
Există susţinere sau nu. Singura alegere
e unde să ne mişcăm în acest grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele dau direcţia creşterii,
pe jumătate conştiente de vecini, fremătând aspru.
Au treabă de făcut, mâncare de găsit.
Altele pot fi sufocate când se extind
sau, cele bogate, se îngroaşă şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau culoare câmpului. Un purpuriu aici,
galben înspicat şi însuliţat; un verde violent.
Deasupra solului, tot ce se simte şi se ştie
e că aerul are un gust acru; bate vântul.
Şi totuşi, unde e roşu mai multe au apărut.
Alegerea e pe unde să calci şi de ce e plăcut.
Mihaela Ghiță
Anne Stewart
Mirişte. Septembrie 2001
Există hrană sau nu. Singura întrebare
este încotro în jurul acestui bulgăre de pământ.
Rădăcinile decid. Ele aleg în ce sens să crească,
pe jumătate conştiente de prezenţa vecinilor, foşnind aspru.
Au o treabă de făcut, să găsească mâncare.
Altele pot fi sugrumate în timp ce încearcă să se întindă
sau, găsind resurse, se umflă şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau culoare miriştii. Mov aici,
galben, în suliţe şi ţepuşe; un vârtej de verde.
Deasupra pământului, tot ce poate fi perceput şi cunoscut
este că aerul are un gust tăios; bate vântul.
Şi, cu toate acestea, unele cresc acolo unde roşul răzbeşte uşor.
Şi întrebarea este pe unde să păşeşti şi de ce un lucru este dătător de plăcere.
Raluca Gorun
Anne Stewart
Câmp, Septembrie 2001
Este subzistenţă sau nu. Singura opţiune
este în ce fel grânele de pe pământ.
Rădăcinile decid. Calea neocolită de a creşte,
nu foarte înţelegători cu vecinii, freamăt grosolan.
O muncă au de făcut, mâncare au de găsit.
Alţii pot fi sufocaţi de extinderea lor
sau, fiind bogaţi, aglomeraţi şi de ordine ocoliţi.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de motive.
Dau culori câmpiei, Mov aici,
galben, înţepătoare şi ascuţite; o impetuozitate de verde.
Deasupra pământului, tot ce poate fi simţit şi ştiut
este aerul tăios; vântul bate.
Totuşi unele sunt crescute unde roşul este prezent.
Alegerea este pe unde să meargă şi ce o încântă.
Alina Iagăru
Anne Stewart
Iarbă neagră. Septembrie 2001
Hrana poate fi sau nu. Singura alegere
este calea acestui grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele indică direcţia creşterii
Pe jumătate conştiente de vecinătăţi, foşnăind grosolan
Au o treabă de făcut, mâncare de găsit.
Alţii pot fi deplasaţi pe când se întind
ori, fiind bogate, se îndesesc şi evită orice amestec.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Îşi dau culorile câmpiei. Mov aici,
Galben, cu piroane şi suliţe, o agitaţie de verde.
Deasupra pământului, ce se simte şi se ştie
E că aerul se simte tăios, iar vântul bate.
Totuşi, unele sunt crescute unde dau roade uşor
Alegerea e unde să calci şi de ce.
Ioana Ioniță
Anne Stewart
Buruiană. septembrie 2001
Hrana e sau nu. Unica alternativă
e pe care parte a grăuntelui din pământ s-o iei.
Rădăcinile decid. Ele dirijează creşterea,
pe jumătate conştiente de vecini, foşnind obscen.
Au de lucru, mâncare de găsit.
Altele poate sunt înăbuşite în dezvoltarea lor
sau, abundente, se îngroaşă, evitând inoportunul.
Rădăcinile sunt oarbe, nu au nevoie de raţiune.
Îşi oferă culorile buruienilor. Aici purpuriu,
galben, cu ace şi tăişuri; o explozie de verde.
Deasupra solului, tot ce poate fi simţit şi ştiut
e aerul îngheţat; bate vântul.
Totuşi câteva au crescut unde roşul apare uşor.
Unde să păşeşti şi de ce îţi face plăcere e alegerea ta.
Svetlana Iuschevici
Anne Stewart
Buruiana
Există sau nu feluri de a subzista. Singura opţiune
este încotro s-o apuci în acest fir de pământ.
Rădăcinile hotărăsc. Ele dau direcţia de creştere,
pe jumătate conştiente de vecini, fremătând cu asprime.
Au o treabă de făcut, mâncare de găsit.
Altele pot fi strivite pe măsură ce cresc
sau, strângând bogăţii, se îngroaşă şi evită intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu le trebuie raţiunea.
Ele îşi dau culoarea buruienii. Aici un mov,
Un galben, în spic şi încolţit* ; o învolburare în verde.
La suprafaţa solului, tot ce simţi şi ştii
E că aerul are un gust ascuţit: că vântul bate.
Totuşi unele cresc unde roşu e mai la-ndemână
Alegi încotro te-ndrepţi şi de ce te-ncântă.
Laura Lițescu
Anne Stewart
Iarba, septembrie 2001
Are parte de hrană ori nu. Singura posibilitate
este cum va creşte aceste grâne.
Rădăcinile decid. Ele orientează creşterea,
pe jumătate conştiente de vecini, fâşâind supărător.
Menirea lor este să găsească mâncare.
Altele s-ar putea simţi înăbuşiţi pe măsură ce cresc
ori, bucurându-se de bogăţii, s-ar îngroşa pentru a nu fi deranjate.
Rădăcinile sunt oarbe şi se pot lipsi de gândire.
Ele oferă ierbii culorile lor. Puţin mov,
galben, străpunse; o nebunie de verde.
Deasupra pământului, tot ceea ce poate fi cunoscut şi simţit
este aerul aspru; bate vântul.
Totuşi unele sunt maronii în loc de roşu.
Diferenţa este unde calcă şi de ce încântă.
Nicoleta Mitrofan
Anne Stewart
Iarba neagră, Septembrie 2001
Hrana poate fi sau nu. Singura opţiune
Este către ce cale a acestui grăunte de nisip.
Rădăcinile decid. Ele indică direcţia creşterii
Pe jumătate conştiente de vecini, împrăştiindu-se haotic
Au treabă de făcut, mâncare de procurat
Alţii pot fi înăbuşiţi pe măsură ce ele se extind
Sau, având roade , se îndesesc şi evită orice stingherire
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune
Ele dau culoare câmpiei . Mov aici
Galben, cu piroane şi ţepuşe, o violenţă de verde
Deasupra pământului, tot ce poate fi perceput şi ştiut
E că aerul se simte tăios, vântul suflă.
Şi totuşi unele cresc unde roşul vine uşor
Alegerea stă în locul unde să plantezi şi să îi convină
Elena-Raluca Nebunoiu
Anne Stewart
Câmp pustiu, septembrie 2001
Există subzistenţa sau nu. Singura opţiune
este locul ales din jurul acestei fărâme de sol.
Rădăcinile aleg. Ele ghidează direcţia de creştere,
nu întru totul conştiente de vecini, foşnind aspru.
Au o misiune, să găsească hrană.
Altele ar putea fi înăbuşite când ele se întind
sau, având fertilitate, se pot îndesi şi evită să fie tulburate.
Rădăcinile sunt oarbe şi nu au nevoie de raţiune.
Ele dau câmpiei culorile lor. Aici purpuriu,
galben, spinos şi ascuţit; un tumult de verde.
La suprafaţă, tot ce se simte şi se ştie
este că aerul are gust înţepător; vântul bate
Ioana Amalia Niță
Anne Stewart
Căldură, Septembrie 2001
Avem sau nu hrană. Singura alegere
este în ce parte a acestui grăunte de pământ mergem.
Rădăcinile decid. Ele stabilesc direcţia de creştere,
Semi-conştiente de vecini, foşnind puternic.
Au o misiune de îndeplinit, să găsescă mâncare.
Alţii pot fi sufocaţi pe măsură ce se extind
sau, având tărie, se îngroaşă şi evit intruziunea.
Rădăcinile sunt oarbe, nu au de ce să gândească.
Îşi oferă culorile căldurii. Purpuriu aici,
galben, spinos şi ascuţit; o furtună de verde.
Deasupra pământ, tot ce se poate vedea şi cunoaşte
este că aerul e tăios, vânt bate.
Totuşi unele cresc unde roşu apare uşor.
Alegerea e unde să mergi şi de ce îţi place.
Gabriela Maria Onuțu
Anne Stewart
Bărăgan
Există hrană sau nu. Singura alegere
Este ce cale împlineşte-acest grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele direcţionează modul de a creşte,
Pe jumătate conştiente de vecini, aspru foşnind.
Ele au treabă de făcut, de găsit hrană.
Altele se pot înăbuşi când se extind
Sau, rodnice fiind, se-ngroaşǎ şi previn intruziunea.
Rădăcinile-s oarbe şi n-au nevoie de bun-simţ..
Ele împrumută culorile lor bărăganului. Aici purpuriu,
Galben, înspicat şi străpuns ca de lance; tumult de verde.
Tot ce poate fi simţit şi cunoscut, deasupra solului,
Este că aeru-i pătrunzător; şi vântul bate.
Unde roşul apare uşor, încă sunt câteva cultivate.
Alegerea e unde să păşeşti şi de aceea satisface.
Lavinia Paliță
Anne Stewart
Iarba, Septembrie 2001
Există sau nu substanţă nutritivă. Singura alegere
constă în acest grăunte de pământ.
Rădăcinile decid. Ele ghidează modalitatea de creştere,
uşor inconştiente de vecini, foşnind aspru.
Au un lucru de făcut, mâncare de găsit.
Altele pot fi sugrumate pe măsură ce se răspândesc
sau, pot creşte dese, se pot subţia, şi pot evita orice deranj.
Rădăcinile sunt oarbe, şi nu au nevoie de raţiune.
Îşi dau culorile ierbii. Aici mov,
galbene, ascuţite şi tăioase, o explozie de verde.
Deasupra pământului, tot ce poate fi simţit şi ştiut
este că aerul e puternic, vântul bate.
Totuşi unele cresc acolo unde-i plin de roşu
Alegerea e pe unde să calci, şi de ce îţi face plăcere.
Corina Pascale
Anne Stewart
Câmp
Există subzistenţă sau nu. Singura întrebare
este ce învârteşte acest bob de pământ.
Rădăcinile decid. Ele îndrumă modul de a creşte,
pe jumătate conştiente de vecini, foşnind zgomotos.
Ele au o treabă de făcut, mâncare de găsit.
Altele pot fi rigide în timp ce se extind
sau, având rodnicie, înmulţindu-se şi evitând amestecarea.
Rădăcinile sunt oarbe, şi nu au nevoie de înţelepciune.
Ele dau culori câmpului. Aici violet,
galben, înţepate şi precum suliţele; un verde vehement.
Deasupra pământului, tot ce poate fi simţit şi ştiut
este că aerul are un gust ascuţit; bate vântul.
Totuşi, unele sunt crescute unde roşul apare uşor.
Alegerea este pe unde să păşeşti şi de ce le încântă.