TED HUGHES

 

Crow Communes
 
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
 
Crow tore off a mouthful and swallowed.
 
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
 
(Appalled.)

 

 


 

Olimpia Mălai

Corbul la Împărtășanie


“Ei bine”, zise Corbul, “Cu ce să încep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăi.
“Încotro?” spuse Corbul, “Încotro să o apuc?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
“Haide”, zise Corbul, “Hai să vorbim”.

Dumnezeu își tolăni, cu un căscat, hoitul imens.

Corbul smulse o îmbucătură și înghiți.

“Se va digera, oare, taina asta întru descifrare,
Ascultând doar și neînțelegând?”
(Asta a fost prima zeflemea.)
Da, așa e, căci se înzdrăveni de-ndată.
Corbul, hierofantul, încovoiat, enigmatic.
Pe jumătate învățat. Tăcut.
 
(Înspăimântat.)

 

 

 

Mihaela Mădălina Melneciuc

Cioara se împărtășește

 

- Ei bine, zise Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de creație, sforăi.
- Încotro, zise Cioara, încotro mai întâi?
Al Domnului umăr era muntele pe care Cioara ședea.
- Vino, zise Cioara, să discutăm problema.
Dumnezeu stătea, căscat, un stârv enorm.

Cioara smulse o-mbucătură și-nghiți.

- Se va lăsa oare dezlegat acest cifru
sub auzul ce depășește înțelegerea?
(Aia fu prima glumă.)
Și totuși, ce-i drept, se simți deodată mai puternică.
Cioara, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumate luminat. Fără grai.

(Înspăimântat.)

 

 


Oana Manuela Mihai

Conversație cu o Cioară

 
“Ei bine”, zise Cioara, “Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro?” zise Cioara, “Încotro mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Cioara.
“Haide” zise Cioara, “Haide să vorbim despre asta.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, un măreț cadavru.
 
Cioara luă o îmbucătură bună.
Să-l facă oare digestia să-și dezlege misterul
La auzul celor neînțelese?

(Ăsta a fost primul banc)
Da, e adevărat; deodată s-a simțit mai puternică.
Cioara, hierofantul, cocoșată, impenetrabilă.
Semi-iluminată. Fără grai.
(Îngrozită.)

 

 

 

Aura Mircea

Consfătuirea ciorilor

 

“Deci” spuse Cioara “Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăia.
“Încotro?” spuse Cioara “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Vino” spuse Cioara “Să discutăm despre situație.”
Dumnezeu sta culcat, cu gura deschisă, o mare carcasă.

Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.

“Cifrul ăsta se va dezvălui digestiei
La auzul dincolo de înțelegere?”
(Aceasta fu prima glumă.)
Totuși, e adevărat, se simți deodată mai puternic.
Cioara, prevestitoare, se-ncovoia, de nepătruns.
Semi-iluminată. Fără cuvinte.

(Oripilată)

 

 


Alina-Olimpia Miron

Cioara Vorbește

 

“Ei bine,” spuse Cioara, “Ce-i întâi?”
Dumnezeu, extenuat după Creație, sforăie.
“Pe unde?” spuse Cioara, “Pe unde o luăm întâi?”
Umărul lui Dumnezeu: muntele pe care era cocoțată Cioara.
“Haide,” spuse Cioara, “Să discutăm situația.”
Dumnezeu stătea cu gura căscată. O uriașă carcasă.

Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.

“Se va dezvălui acest cifru digestiei
Dincolo de auz și înțelegere?”
(Aceasta a fost prima vorbă de duh)
Și totuși, e adevărat, deodată se simțea mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, gheboasă, obscură.
Pe jumătate luminată. Încremenită.

(Indignată.)

 

 

 

Ana-Maria-Nicoleta Mitrofan

Împărtășaniile Ciorii

 

„Ei bine”, zise Cioara, „Care e primul lucru?”
Dumnezeu, ostenit după Creație, a sforăit.
„În care parte?”, zise Cioara; „În care parte prima oară?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care cioara sta
„Vino”, spuse Cioara. „Hai să discutăm problema”
Dumnezeu întinse ca agapă un leș imens

Cioara smulse o îmbucătură și o înghiți.

„Se va revela acest mister prin digerare
Prin auz, dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima ironie.)
Da, e adevărat, dintr-odată se simți mai puternică.
Cioara, hierofant, cocoșată, impenetrabilă
Pe jumătate iluminată. Fără cuvinte.

(Îngrozită)

 

 


Georgiana Mîndru

Împărtășania Corbului


„Ei, bine”, zise Corbul, „cine e primul?”
Dumnezeu, istovit de atâta Creație, sforăi.
„Pe unde?”, zise Corbul, „Pe unde prima dată?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
„Vino”, zise Corbul, „să discutăm problema”.
Dumnezeu, un stârv uriaș, căscă îndelung.
Corbul smulse o bucată și o înghiți.

„Oare această taină se va dezvălui pe sine mistuită,
Cu glas fără de înțeles?”
(Acesta fu primul lui gând.)
Da, e adevărat, brusc se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, gârbovit, enigmatic.
Pe jumătate lămurit. Înlemnit.
(Îngrozit.)

 

 

 

Cristina Moraru

Împărtășirea Corbului

 

- Deci, zise Corbul, ce fac mai întâi?
Dumnezeu, istovit cu crearea lumii, sforăia.
- Pe unde s-apuc? zise Corbul, pe unde mai întâi?
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
- Vino, zise Corbul, hai să discutăm problema.
Dumnezeu, îi se întinse obosit un stârv.

Corbul rupse o bucată bună și înghiți.

- Oare secretul se va auto-divulga prin mistuire
Dincolo de auz dincolo de înțelegere?
(Aceea fu prima vorbă de duh.)
Totuși, într-adevărat, simți dintr-odată că e mult mai puternic.
Corbul, înțelepciunea divină, îngândurat, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)

 

 


Raluca Motoc

Cioara comunică

‘Ei bine,’ spuse Cioara, ‘Mai întâi ce?’
Dumnezeu, epuizat în urma Creației, sforăia.
‘În ce direcție?’ spuse Cioara, ‘În ce direcție mai întâi?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
‘Vino’ spuse Cioara, ‘Să discutăm despre situație.’
Cu gura căscată, Dumnezeu așeză un cadavru imens.

Cioara smulse din el o îmbucătură și înghiți.

‘Se va divulga acest cod digestiei
Când va auzi lucruri ce depășesc
gândirea lui?’
(Acesta a fost prima vorbă de duh.)
Și totuși, e adevărat, dintr-o dată se simți mult mai puternică.
Cioara, hierofant, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate iluminată. Fără grai.
(Îngrozită.)

 

 

 

Mădălina Moț

Împărtășania Corbului


-Deci, spuse Corbul, ce fac mai întâi?
Dumnezeu, secătuit de puteri din cauza Facerii Lumii, sforăia.
-În ce parte? spuse Corbul. În ce parte merg mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
-Haide, zise el. Să discutăm!
Dumnezeu îi întinse un hoit mare căscând.

Corbul smulse o gură și o înghiți.

-Se va revela acest cod digestiei
Deși aude și nu înțelege?
(Aceasta a fost prima vorbă batjocoritoare)
Așa este, e adevărat. Dintr-o dată se simțea mai puternic.
Corbul, tălmaciul Bibliei, cocoșat, de nepătruns.
Semiluminat. Înlemnit.
(Înspăimântat.)

 

 


Lavinia-Mariana Moța

Corbul se destăinuie


“Ei bine,”zise Corbul, “Ce să fac mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro s-o apuc?” zise Corbul, “Pe unde mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
“Vino”, zise Corbul, hai să discutăm situația.”

Dumnezeu se răsuci, căscă larg, ditamai cadavru ambulant.
Corbul înșfăcă o îmbucătură și înghiți.

“Se va dezvălui oare codul prin mistuire,
Sub ascultare în afara sferei de înțelegere?
(Aceasta a fost prima vorbă batjocoritoare.)
Totuși, este adevărat, se simți brusc mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, ostenit, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Mut.

(Înspăimântat.)

 

 

 

Ana-Maria Muntean

Consfătuirile Ciorii

 

"Așadar", a spus Cioara, "Cu ce să încep?"
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăia.
"Cum?", zise Cioara, "Cum să fac întâi?"
Umărul Domnului era muntele unde stătea Cioara.
"Vino", a spus Cioara, "Hai să discutăm situația."
Dumnezeu a așezat pentru festin un leș strașnic.
Cioara a smuls o îmbucătură și a înghițit-o.
„Se va dezvălui oare cunoașterea prin procesul de asimilare
Când se află sub pragul audibil și mai presus de orice înțelegere?"
(Aceasta a fost prima vorbă de duh).
Da, e adevărat, deodată El se simți mai puternic.
Ciora, supărată, de neatins.
Aproape neștiutor. Rămas fără cuvinte.
(Îngrozit.)

 

 

 

Elena-Raluca Nebunoiu

Cioara se împărtășește


—Deci, spuse Cioara, ce vine mai întâi?
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăia.
—Pe unde? spuse Cioara. Pe unde apuc mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
—Haide, spuse Cioara, să discutam situația.
Dumnezeu zăcea, euharistic, un cadavru imens.

Cioara smulse o bucată mare și înghiți.

—Oare acest cifru se va dezvălui digestiei
Sub auz, dincolo de înțelegere?
(Aceea a fost prima glumă.)
Totuși e adevărat, brusc se simți mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, încovoiat, impenetrabil.
Parțial iluminat. Mut.

(Îngrozit.)

 

 

 

Cristina Neculai

Corbu se împărtășește

 

“Ei bine”, spuse Corbu, “cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro s-o iau?” zise Corbu, “Pe unde, mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbu ședea.
“Ei, hai”, zise Corbu, “hai să dicutăm cum stă treaba.”
Dumnezeu, căscă prelung.

Corbu înșfăcă o-mbucătură și-o-nfulecă.

“Se va revela oare misteru-I prin mistuire,
s-o face el auzit cum nici nu mi-aș fi-nchipuit?
(Acesta-i fu primul gând ascuns.)
Și, într-adevăr, căpătă deodată puteri .
Corbu, hierofantul, împovărat, abscons.
Pe jumătate lămurit. Înmărmurit.
(Oripilat.)

 

 


Andreea Niculae

Corbul se împărtășește

 

„Bine”, spuse Corbul, „Ce e prima dată?”
Dumnezeu, extenuat de Creație, sforăia.
„Pe unde?”, spuse Corbul, „Pe unde, prima dată?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
„Hai”, spuse Corbul. „Hai să vedem care-i situația.”
Dumnezeu, un leș uriaș, se miră.

Corbul smulse o-mbucătură și o-nfulecă.

„Se va dezvălui prin mistuire acest secret,
La auzul celor de neînțeles?”
(Se amuza pentru prima dată.)
Totuși, se simți dintr-odată mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, tainic.
Pe jumătate dumerit. Amuțit.
(Îngrozit.)

 

 

 

Ioana Niță

Sfaturile Corbului


„Ei bine” spuse Corbul, „Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, obosit de Creație, sforăia.
„În ce parte mergem?” spuse Corbul, ”În ce parte prima oară?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide” spuse Corbul, „Să abordăm situația.”
Dumnezeu întinse, căscând, un stârv uriaș.

Corbul mușcă bine și înghiți.
„Oare acest secret se va divulga digestiei
Auzind ceea ce nu poate înțelege?”
(Aceasta fu prima vorba de duh.)
Și totuși, este adevărat, se simți dintr-odată mult mai puternic.
Corbul, hirofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Rămas fără cuvinte.
(Îngrozit.)

 

 

 

Ligia Olărescu

Cioara se împărtășește

 
‚Ei bine,’ spuse Cioara, ‚Ce vine mai întâi?’
Dumnezeu, obosit de Facere, sforăia.
‚Ce anume? Ce anume vine mai întâi ?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
‚Hai,’ spuse Cioara. ‚Hai să discutăm problema.’
Dumnezeu zăcea cu gura deschisă, măreț cadavru.
Cioara rupse o îmbucătură și înghiți.
 
Va binevoi oare cifrul să se descopere digestiei
La auzul a ceea ce depășește priceperea?’
(Asta a fost prima glumă.)
Ce-i drept, dintr-o dată se simți mult mai puternică.
Cioara hierofantă se împereche, impenetrabilă,
Pe jumătate iluminată. Fără cuvinte.
(Îngrozită.)
 

 

 

Gabriela-Maria Onuțu

Obștea ciorilor

 

- Ei bine, zise cioara, ce este mai întâi? 
Cel Sfânt, epuizat de efortul Creației, se odihnea.
- În ce mod? spuse cioara. În ce mod mai întâi?
Umărul Celui Sfânt era muntele pe care cioara sta.
- Veniți, zise cioara. Hai să discutăm situația.
Cel Sfânt sta întins, euharistic, o Ființă imensă.
Cioara a luat o-mbucătură și a-nghițit-o.
- Se va dezvălui acest cifru digestiei
Sub forma unei vești mai presus de înțelegere?
(Aceasta a fost prima glumă.)
Chiar s-a simțit deodată mult mai puternică.
Cioara, tălmăcitoarea, adusă de spate, impenetrabilă.
Pe jumătate iluminată. Fără de grai.
(Îngrozită.)

 

 

 

Mirela Oprina

Euharistia Ciorii

 

- Ei bine! Ce-i de făcut pentru prima oară? întrebă Cioara
Dumnezeu, epuizat de Creație, trăgea la aghioase.
- În ce parte? În ce parte, prima oara? întrebă Cioara.
Umerii lui Dumnezeu erau munții pe care stătea Cioara.
- Haide, hai! spuse Cioara, să discutăm situația!
Dumnezeu întinse la picioare-i un mare hoit deschis.

Cioara sfâșie cu ciocu-i o bucată întreagă și-o înghiți.

- Se va dărui această taină digestiei
Auzind ceea ce este dincolo de înțelegere?
(Aceasta fu prima glumă.)
Și chiar așa, dintr-o dată se simți mai puternică.
Cioara, gerofanta, adusă de spate, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată. Fără de grai.

(Consternată)

 

 

 

Mirona Palas

Cioara împărtășește

 

Așadar, zise Cioara, Ce fac mai întâi?
Epuizat după Facere, Dumnezeu sforăia.
În ce direcție, zise Cioara, Pe unde s-o iau mai întâi ?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care sta Cioara.
Haide, zise Cioara, Să discutăm situația.
Dumnezeu căscă gura mare ca o carcasă.

Cioara trase aer în piept, și înghiți.

Oare acest cod va fi divulgat în digestia
Auzului de dincolo de înțelegere?
(Aceea a fost prima glumă.)
Da, într-adevăr, ea se simți dintr-odată mai întărită.
Cioara, gerofantă, se gârbovi impenetrabil.
Aproape vizionară. Fără grai.
(Îngrozită).

 

 


Diana Lavinia Palita

Consfătuirea Ciorilor


“Ei bine”, zise cioară, “Ce facem mai întâi?”
Domnul, obosit de facerea lumii sforăia.
“Pe unde-o luăm?”, zise Corbul, “Pe unde mai întâi?”
Umărul Domnului, muntele pe care ședea Corbul.
Veniți, le zise Corbul, să discutăm problema.
Dumnezeu scoase-ndată un căscat din carcasă.

Corbul își smulse o lacrimă și înghiți
“Vom afla oare cifrul după ce se digera?
Auzind dincolo de înțelegere?”
(Asta a fost prima vorbă de duh.)
Și totuși e adevărat, de-odată resimți puterea.
Cioară, Popa de Tarot, deprimată, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată. Mută.
(Înspăimântată)

 

 

 

Andreea Pană

Împărtășaniile Ciorii


,,Ei bine”, spuse Cioară, ,,Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, obosit după procesul Creației sforăia.
,,Încotro?” spuse Cioară, ,,încotro prima dată?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioară.
,,Vino,” îndemnă Cioara, ,,să discutăm situația.”
Dumnezeu stătea culcat cu gura căscată, un corp măreț.

Cioara luă o îmbucătură și înghiți.

Oare acest neant se va dezvălui procesului de digestie
În fața auzului dincolo de înțelegere?
(Asta a fost prima glumă.)
Da, este adevărat, brusc se simți mult mai puternic.
Cioara, înțeleptul, impenetrabil
Parțial iluminat. Fără cuvinte.
(Îngrozit)

 

 

 

« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |

11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »