TED HUGHES

 

Crow Communes
 
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
 
Crow tore off a mouthful and swallowed.
 
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
 
(Appalled.)

 

 


 

Laura Elena Adam

Împărtășania corbului

 

“Așadar”, spuse Corbul, “Ce-i de făcut întâi?”
Dumnezeu, extenuat de atâta creație, sforăia.
“Încotro?”, întreabă Corbul, “Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Corbul stătea.
“Vino”, spuse Corbul “Hai să lămurim lucrurile”.
Dumnezeu, ditamai stârvul sta întins, cu gura căscată
Corbul înșfăcă o îmbucătură și înghiți.
 
Oare acest proscris se va scufunda în digestie ?
La auzul lucrurilor ce-l depășesc
(Aceasta a fost prima glumă)
Ce-i drept, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul de nestăvilit se chircea, întunecat
Lămurit pe jumătate, șocat,
Îngrozit.

 

 


Gabriela Alama
 Cioara se împărtășește


Ei bine, zise Cioara, Cu ce incepem?
Dumnezeu, obosit după Creașie, sforăi.
“Pe unde?” zise Cioara. “Pe unde mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
Vino, zise Cioara, “Hai să clarificăm situația.”
Dumnezeu zăcea căscat, ca un mare stârv.
Cioara mușcă o gură și înghiți.
O să se digere acest cod secret
„Auzind ce se afla dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima vorbă de duh.)
Totuși, într-adevăr, se simți brusc mult mai puternică.
Cioara, preot sacru, se ridică, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.

Îngrozită.

 

 

 

Laura Maria Alexe

Corbul se împărtășește


“Ei bine,” zise Corbul, “cu ce începem?”
Dumnezeu, epuizat după Creație, sforăia.
“Încotro?” zise Corbul, “Pe unde mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea corbul.
“Haide,” zise Corbul, “să lămurim situația.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, ca un mare stârv.

Corbul smulse un dumicat și-l înghiți.

“Oare această taină se va descifra prin mistuire,
Dacă nu o aud și nu o pot înțelege?”
(Aceasta-i fu prima glumă)
Totuși, e adevărată, se simți mai puternic deodată.
Corbul, hierofantul, împovărat, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Încremenit.
(Oripilat.)

 

 

 

Oana Cristina Andreoiu

Împărtășania Corbului

 

„Ei bine,” spuse Corbul, „ ce să-ncep?”
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăia.
„Încotro?”, zise Corbul, „încotro pentru început?”
Umărul Domnului era muntele pe care Corbul ședea.

„Hai,” zise Corbul, „hai să analizăm problema.”
Dumnezeu, cu gura căscată, părea un leș uriaș.

Corbul înșfăcă o îmbucătură și o înfulecă.

„Împărtăși-se-va oare taina prin mistuire
Tot ascultând, dar fără a pricepe?”
(A fost aceasta prima vorbă de duh).
Totuși, aievea e, degrabă se simți mai înzestrat.
Corbul, hierofantul, încovoiatul, ermeticul.
Pe jumătate lămuritul. Încremenitul.
Înfioratul.

 

 

 

Bianca Angelescu

Cioara comunică

 

‘Ei bine,’ spuse Cioara, ‘Ce e prima dată?’
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăia.
‘Pe unde?’ spuse Cioara, ‘Pe unde o luăm prima oară?’
Cioara stătea pe umărul Domnului, ca pe un munte.
‘Haide,’ spuse Crow, ‘Să discutăm problema.’
Dumnezeu sta întins, căscând, ca o mare carcasă.
 Cioara a smuls o bucată și a înghițit-o.  
‘Îmi va dezvălui, oare, procesul de digestie codul
Dincolo de înțelegere?’
(Asta a fost prima glumă.)
Da, e adevărat, dintr-odată s-a simțit mai bine.
Cioara, hierofantul, cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Mut.
(Îngrozit.)

 

 

 

Gabriela Anton

Cioara vorbește
 
‘Ei bine,’ spuse Cioara, ‘cu ce începem?’
Dumnezeu, frânt de pe urma Creației, sforăi.
‘Încotro?’ spuse Cioara, ‘Încotro pentru început?’
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Cioara.
‘Haide,’ spuse Cioara, ‘Să discutăm cum stau lucrurile.’
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, un leș imens.
 
Cioara smulse o îmbucătură și înghiți.
 
‘Oare acest secret se destăinuie digestiei
Dacă auzi ce e mai presus de înțelegere?’
(Aceasta a fost prima vorbă de duh).
Totuși, e adevărat că brusc se simți cu mult mai puternică.
Cioara, hierofantă, cocârjată, opacă.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
(Îngrozită.)

 

 

 

Iulia Apetrei

Comunitatea Ciorilor
 
Ei bine, zise Cioară,"Ce e prima dată?"
Dumnezeu, obosit după zilele Creației, sforăia.
"Spre ce direcție?", zise Cioară "Prima dată spre ce direcție?"
Muntele pe care stătea Cioară, era umărul lui Dumnezeu.
"Vino", zise Cioară, "Să discutăm situația".
Dumnezeu ia întins căscând un adevărat festin.
 
Cioară a apucat o îmbucătură și a înghițit.
 
Se va dezvălui acest secret prin digestie
Sub o ascultare dincolo de înțelegere?
(Aceasta a fost prima glumă)
 
Într-adevăr, a simțit mult mai puternic dintr-odată.
Cioară, discipolul, aplecată, de neatins, pe jumătate lămurită, fără cuvinte.

 

 

 

Marta Apostol

Împărtășania ciorii

-Ei bine, zise cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat după cât a creat, sforăi.
-În ce direcție, zise cioara, pe unde, mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care cioara poposi.
-Vino, zise cioara, haide să discutăm situația.
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, ditamai stârvul.

Cioara înfulecă o-mbucătură și înghiți.

Oare acest cifru va fi divulgat prin digestie
Auzind dincolo de a înțelege?
(Acela a fost primul gând ascuns)
Deși, este adevărat, s-a simțit dintr-odată mult mai puternic.
Cioara, hierofanta, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate lămurită. Fără grai.
(Îngrozită)

 

 

 

Iulian Arabagiu

Împărtășania Corbului

 

- Ei bine? zise Corbul, Ce facem mai întâi?
Dumnezeu, obosit de atâta facere, sforăia.
- Pe unde? zise Corbul, Pe unde o luăm mai întâi?
Muntele pe care stătea Corbul era umărul lui Dumnezeu.
- Vino, zise corbul, haide să discutăm situația.
Dumnezeu zăcea întins, un imens leș.

Corbul rupse o halcă și o înghiți.

Oare acest cod își va dezvălui secretul enzimelor digestive
Din moment ce nu poate fi altfel descifrat?
(Aceasta fu prima batjocură.)
Da, într-adevăr, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, atotvăzător, se încovrigă, împietrit.
Semi-iluminat. Rămas fără grai.
(Înfricoșat.)

 

 


Elena-Andreea Arma
Corbul Discută

 

„Deci”, spuse Corbul, „Ce-i întâi?”
Dumnezeu, ostenit după Facerea Lumii, sforăi.
„Pe unde?” spuse Corbul, „Pe unde întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corb.
„Hai,” spuse Corb, „Să dezbatem situația.”
Dumnezeu așeză, cu gura deschisă, un măreț stârv.

Corbul rupse o îmbucătură și înghiți.

„Se va da în vileag acest cifru digestiei
Sub auz dincolo de înțelegere?”
(Aceea a fost prima glumă.)
Da, e adevărat, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofant, cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Rămas fără cuvinte.

(Îngrozit.)

 

 

 

Ana Gabriela Avram

Împărtășania Ciorii

 

“Ei bine”, spuse Cioara, “Ce să fac mai întâi?”
Dumnezeu, obosit din cauza Creației, sforăia.
“Încotro?”, întrebă Cioara, “Încotro să mă îndrept prima oară?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Vino”, zise Cioara, “Hai să judecăm situația:”
Dumnezeu așeză, larg deschis. Un stârv imens.

Cioara luă o îmbucătură și o înghiți.

“Se va dezvălui acest cifru digestiei
prin ascultare dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima împunsătură)
Totuși, e adevărat că s-a simțit deodată mai puternic.
Cioara, hierofantul, se ridică impenetrabilă.
Pe jumătate amețită. Fără grai.

(Înfricoșată)

 

 

 

Simona Avram
Comunități ale ciorilor


„Ei bine”, spuse Cioara, „ cine a fost primul?”
 Dumnezeu, vlăguit de Creație, sforăia.
„ Ce cale?” spuse Cioara, „ Ce cale a fost mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu a fost muntele pe care stătea Cioara.
„ Vino”, spuse Cioara, „ Să discutăm această situație”.

Dumnezeu întinse uimit un cadavru enorm.

 Cioara sfâșie o îmbucătură și o înghiți.
 „Vrea neantul să se descopere digestiei
Mai jos de auz dincolo de înțelegere?”

( Aceasta a fost prima vorbă de duh.)

Totuși e adevărat, se simți dintr-odată mai puternică.
Cioara, hierofantul ghebos, impenetrabil.
Pe jumătate lămurită, Încremenită.
( Înspăimântată.)

 

 

 

Lavinia Baciu

Conversație cu un corb

 

“Așadar,” spuse corbul, “Ce facem mai întâi?”
Domnul, extenuat după creație, sforăia.
“Încotro?” spuse corbul, “Încotro mai întâi?”
Muntele unde corbul poposea, era umărul lui Dumnezeu.
“Haide,” spuse corbul, “Hai să vorbim despre asta”.
Domnul zăcea tăcut, ca un stârv.

Corbul sfâșie o bucată și o înghiți.

“Se va revela acest mister până la mistuire
Când auzi mai mult decât poți înțelege?”
(Prima poantă.)
Dintr-odată se simțea mai puternic.
Un corb, acel preot cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Fără cuvinte.

(Înmărmurit.)

 

 

 

Laura Badea

Sfatul ciorilor


“Ei bine, ce facem mai întâi?” a zis Cioara.
Epuizat de Creație, Dumnezeu sforăia.
“Unde?” a întrebat Cioara. “Unde mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era un munte, și pe el stătea Cioara.
“Hai să vorbim despre asta”, a zis Cioara.
Dumnezeu era un mare hoit cu gura căscată.

Cioara a mușcat cât să îi încapă în gură și a înghițit.

“Oare codul va fi spart de digestie
În auzul de mai presus de înțelegere?”
(Asta a fost prima trăznaie.)
Da, e adevărat, brusc s-a simțit mult mai puternic.
Cioară, preotul cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Mut.

(Îngrozit.)

 

 

 

Marina Băcanu

Corbul se destăinuie

 

„Deci?”, spuse Corbul, „Ce să fac mai întâi?”
Dumnezeu, extenuat de Creație, sforăia.
„Încotro?”, spuse Corbul, „Încotro mai întâi?”
Muntele pe care stătea era umărul Domnului.
„Hai”, spuse Corbul, „Să discutăm despre asta.”
Dumnezeu zăcea, căscând, o imensă epavă.
 
Corbul rupse o îmbucătură și înghiți.
 
„Se va da în vileag secretul în fața mistuirii,
Auzind ceea ce nu poate fi înțeles?”
(Aceasta a fost prima împunsătură.)
Deși, e-adevărat, se simți deodată mult mai puternic.
Corbul, înaltul prelat, cocoșat, imperturbabil.
Aproape iluminat. Mut.
(Consternat.)

 

 

 

Andreea Banciu

Împărtășania Corbului

 

„Ei bine”, spuse Corbul, “cu ce începem?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro?” spuse Corbul, „Încotro pornim?”
Muntele pe care stătea corbul era umărul Domnului.
„Vino”, spuse Corbul, „hai să discutăm situația.”
Domnul șezu cu gura căscată, un stârv măreț.

Corbul smulse o îmbucătură mare și înghiți.

“ Oare acest cifru va fi divulgat digestiei
Care îl va asculta, dar nu îl va înțelege?”
(aceasta fu prima vorbă de duh.)
Da, așa e, se simți brusc mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, țopăi, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Îngrozit).

 

 


Anca Bălășoiu

Corbul se împărtășește

 

„Ei bine”, zise Corbul, „cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„De unde?” zise Corbul, „Unde s-o iau mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
„Vino”, zise Corbul, „să discutăm problema”.

Dumnezeu, leșul, stătea cu gura larg căscată.

Corbul smulse o bucată și o înghiți.

„Oare misterul acesta se va desluși în fața digestiei
Cu o ascultare care depășește înțelegerea?”
(Aceasta fu prima vorbă înțeleaptă.)
Și totuși, e adevărat, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, îngreunat, de nepătruns.
Pe jumătate ajuns înțelept. Lipsit de cuvinte.

(Îngrozit.)

 

 

 

Cristina Binciu

Poemul corbului


Și atunci, zise Corbul, care e prima?
Dumnezeu, epuizat de creație, doarme adânc
Care e calea?, zise corbul. Care e prima cale?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care corbul stătea.
Vino, zise corbul. Hai, să discutăm situația.
Dumnezeu, întinsese uimit un stârv.

Corbul luă o îmbucătură zdravană și o înghiți.

Va ieși oare la iveală esența din spatele aparențelor?
Aceea a fost prima vorbă înțeleaptă.
În plus, ce e drept, deodată se simți mai puternic.
Corbul, hierofant,cocoșat, de neatins.
Semi-iluminat. Fără cuvânt.
Înspăimântat.

 

 

 

Andreea Nicoleta Bîrsan
Cioara se împărtășește

 

‘Ei bine’ spune Cioara, ‘Și acum ?’
Dumnezeu, extenuat de atâta Creație, sforăie.
‘În ce parte să o iau ?’ spune Cioara, ‘Cu ce să încep ?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
‘Hai’, spune Cioara, ‘Să vorbim despre asta.’
Dumnezeu zace, cu gura deschisă, o mare epavă.

Cioară mușcă o gură și înghite.

‘Se va divulga acest cod în digestie
Acest sunet care e mai presus de înțelegere ?’
(Prima vorbă de duh)
Totuși, este adevărat, se simți brusc mult mai puternic.
Cioara, hierofant, cocoșată, de nepătruns.
Aproape lămurit. Tăcut.
(Îngrozit)

 

 


Alexandra Blaj

Corbul se destăinuie

 

„Ei bine,” spuse Corbul „Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat în urma facerii lumii, sforăia.
„Încotro?” întrebă Corbul, „Încotro s-o iau?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Corbul.
„Haide,” spuse Corbul, „Să analizăm situația.”
Dumnezeu stătea întins, cu gura deschisă, precum un cadavru uriaș.

Corbul a smuls o îmbucătură și a înghițit.

„Oare se va dezvălui acest cod în urma digerării
Auzind dincolo de înțelegere?”
(Aceea era prima glumă.)
Da, este adevărat, dintr-odată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, încovoiat, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Fără grai.
(Înspăimântat.)

 

 

 

Alina Blănaru

Corbul se împărtășește


- Deci, spuse Corbul, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.

- Încotro? spuse Corbul. Cu ce începem?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
- Hai să vedem cum stau lucrurile, spuse Corbul.
Dumnezeu zăcea sfârșit, un stârv colosal.

Corbul smulse o bucată și o înghiți.

Se va dezvălui oare acest mister prin digestie
La auzul celor peste putere de înțelegere?
(Aceea a fost prima împunsătură.)
Totuși, chiar se simțea dintr-odată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, încovoiat, de nepătruns.
Aproape edificat. Înlemnit.
(Îngrozit.)

 

 

 

Maria-Alexandra Bleoancă

Împărtășania ciorii

 

Ei bine, zise Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de creație, sforăia.
Încotro? zise Cioara, unde mai întâi?
Umărul Lui era muntele pe care cioara stătea.
Vino, zise Cioara, să discutăm această situație
Dumnezeu întins, un mare stârv cu gura căscată.

Cioara smulse o bucățică și o-nghiți.

Se va divulga cifrul până la erodare
Auzind dincolo de înțelegere?
(Aceasta-i prima glumă)
Totuși, chiar se simți subit mai puternică.
Cioara, hierofantul, împovărată, de nepătruns.
Pe jumătate lămurită. Uluită.
Îngrozită.


 

 

« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |

11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »