TED HUGHES

 

Crow Communes
 
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
 
Crow tore off a mouthful and swallowed.
 
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
 
(Appalled.)

 

 


 

Andrei Fasola

Conversații cu Cioara


-- Bine, zise Cioara, de unde începem
Dumnezeu, frânt după Facerea Lumii, sforăi.
-- Încotro, zise Cioara, încotro întâi
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care se așezase Cioara.
-- Hai, zise Cioara, hai să analizăm situația.
Dumnezeu întinse, larg deschis, un mare leș

Cioara luă o îmbucătură și înghiți

-- Se va dezvălui oare acest cod în fața unei analize
A unui auz supraomenesc ?
( Aceea a fost prima vorbă de duh. )
Totuși era adevărat, deodată se simți mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, țopăi, impenetrabil.
Nedumerit. Fără grai.

 

 


Ana Fârnoagă
Împărtășaniile Corbului

 

„Așadar”, spuse Corbul, „Cu ce-ncepem?”
Domnul, istovit de creație, sforăi.
„Încotro?” spuse Corbul, „Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care ședea Corbul.
„Haide”, spuse Corbul, „Să cercetăm situația”.
Un leș mare, Domnul zăcea, căscând prelung.
Corbul sfâșie o îmbucătură și-nghiți.

„Se va arăta astă necunoscută prin mistuire
Departe de-auz, dincolo de-nțelegere?”
(Aceasta fu cea dintâi împunsătură.)
Da, e-adevărat, se simți deodată mai puternic.
Corbul, hierofantul, ghebos, de neatins.
(Îngrozit.)

 

 

 

Mircea Filimon

Împărtășania corbului


„Deci, cu ce încep?” zise Corbul,
Dumnezeu sforăi epuizat după Creație.
„În care parte?” zise Corbul, „În care parte mai înâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care s-a așezat Corbul.
„Hai să discutăm situația” zise Corbul.
Dumnezeu zăcea cu gura căscată ca un hoit măreț.

Cioara înșfăcă o îmbucătură și înghiți.

„Se va dezvălui oare secretul prin mistuire?
La auzul celor de neînțeles?”
(Aceea a fost prima batjocoră.)
Totuși e adevărat că s-a simțit mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Înmărmurit.
(Îngrozit.)

 

 

 

Cristina-Elena Firoiu

Cra se împărtășește


„Ei bine,” spuse Cra, „cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, istovit după Creație, sforăia.
„Pe unde?” spuse Cra, „Pe unde, mai întâi?”
Stătea pe umărul lui Dumnezeu ca pe un munte.
„Ei, hai,” spuse Cra, „să vorbim despre asta.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, ca un leș uriaș.

Cra smulse o îmbucătură și-nghiți.

„Oare prin mistuire mi se va dezvălui misterul,
S-o face auzit cum nu aș fi crezut?”
(Acesta îi fu primul gând poznaș.)
Da, e adevărat, brusc se simți mult mai puternic.
Cra, hierofantul, se gârbovi, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Înmărmurit.
(Înspăimântat.)

 

 

 

Diana Gabriela Fita

Comunele Ciorii


‘Deci’, zise Cioara, ‘ Care a fost începutul?’
Dumnezeu, epuizat de Creație, se odihnește.
‘În ce fel s-a întâmplat?’, zise cioara, ‘Care a fost ordinea faptelor?’
Umărul Domnului a fost muntele pe care Cioara s-a așezat.
‘Haide’, zise Cioara, ‘Să discutăm situația’
Domnul se odihnește, divin, ocrotitor.

Cioara a smuls gura plină și a înghițit.

Se va dezvălui acest cifru pe sine spre digestie
Ascultând mai presus de înțelegere?
(Primul gest.)
Și totuși, e adevărat, s-a simțit mult mai puternic.
Cioara, hierofantă, s-a cocoșat, e de nepătruns.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)

 

 

 

Violeta Madalina Florea

Destăinuirea corbului

 

-Ei bine, zise Corbul, să încep cu ce ?
Dumnezeu, obosit de opera Creației, sforăia.
-De unde? spuse Corbul, de unde mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
-Haide, zice Corbul, să analizăm situația.
Dumnezeu la fel rămase, cu gura-i căscată și corpu-i uriaș.

Corbul înșfăcă o îmbucătură ș-o-nghiți.
 
-S-o fi arătând oare taina-i după digerare
Sub forma unor cuvinte, cum nici c-aș fi crezut ?
(Asta-i fu prima vorbă de duh.)
Da, adevărat că, deodată se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Înmărmurit.

(Îngrozit.)

 

 

 

Augusta Florescu

Conversația Ciorii


‘Ei bine,’ a spus Cioara, ‘ce facem mai întâi?’
Dumnezeu, epuizat în urma Creației sale, sforăi.
‘Încotro?’ a spus Cioara, ‘Încotro mergem mai întâi?’
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
‘Vino,’ a spus Cioara, ‘Să discutăm situația.’
Dumnezeu a întins un stârv, căscând.

Cioara a smuls o îmbucătură și a înghițit-o.

‘Oare acest cod va fi dezlegat în urma digestiei
Sub o ascultare dincolo de înțelegere?’
(Acesta a fost prima reacție.)
Da, este adevărat, deodată s-a simțit mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Semiluminat. Fără cuvinte.
(Înspăimântat.)


 

 

Lorena (Mihăeș) Fota

Așa grăiește corbul


„Ei bine”, zise Corbul, „Ce-i prima oară?”
Domnul, istovit de Creație, sforăia.
„Încotro?” zise Corbul, „Încotro mai întâi?”
Umărul Domului era muntele pe care ședea Corbul.
„Hai”, zise Corbul, „Hai să vedem cum stă treaba.”
Domnul zăcea cu gura deschisă, un trup imens.

Corbul smulse o înghițitură și o înfulecă.

„Oare acest secret va ieși la iveală în timpul mistuirii
Când va auzi fără să înțeleagă?”
(Asta a fost prima vorbă înțeleaptă.)
Da, așa-i, se simți deodată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, încovoiat, impasibil,
Pe jumătate lămurit. Mut.

(Îngrozit.)

 

 

 

Diana Frone

Cioara Se Împărtășește

 
“Ei bine”, spuse Cioara ,“Și acum ce?”
Dumnezeu, extenuat după crearea lumii, sforăia.
“Încotro?” spuse Cioara , “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Haide,” spuse Cioara, “Să discutăm despre asta.”
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, ca un mare cadavru.
 
Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.
 
“Oare acest cod dificil de auzit și de înțeles
Își va divulga secretul în timpul digestiei?”
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Și totuși, era adevărat, se simți dintr-odată mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, împovărată, de nepătruns.
Mai înțeleaptă. Fără cuvinte.
 
(Îngrozită.)

 

 


Mona Gavrilă

Monologul Ciorii


“Ei bine,”Cioara zise, “mai întâi?”
Domnul, obosit după zilele Facerii, sforăia.
“Încotro?” Cioara zise, “Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara ședea.
“Hai,”Cioara zise, “Hai să punem la cale.”
Domnul sfințește, căscând, un minunat trup.

Cioara sfâșie o îmbucătură și înghite.

“Această înfățișare va primi în sine
Doar auzind glasul Cuvantului dincolo de înțelegere?
(Aceasta fusese prima vorbă de duh.)
Și totuși, cu adevărat, dintr-o dată s-a simțit mai puternic.
Cioara, pontiful/preotul, s-a plecat, neînțeles.
Luminat în parte. Fără grai.
(Înfricoșat.)

 

 

 

Corina Gâdiuță

Cuminecătura Corbului


„Ei bine,” zise Corbul, „Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro?” zise Corbul, „Încotro s-o apuc mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care ședea Corbul.
„Vino,” zise Corbul, „Hai să dezbatem problema.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, hoit falnic.

Corbul rupse o bucată și-o înghiți.

„Se va revela oare misterul în adâncul viscerelor,
Pătrunde-va urechea nepătrunsul?”
(Aceasta fu întâia cugetare.)
E-adevărat că, totuși, puterile-i sporiră brusc.
Corbul, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Semi-vizionar. Mut.

(Oripilat.)

 

 

 

Lenke Geangalau

Cioară se împărtășeste


Ei, zise Cioară, cu ce să încep?
Extenuat de Creație, Domnul sforăia.
Unde? zise Cioară, de unde mai întâi?
Muntele pe care Cioară ședea era umărul Domnului.
Vino, zise Cioară, hai să dezbatem problema.
Domnul așternu ospățul, un stârv imens.

Cioară smulse și-nghiți o îmbucătură.

Se va lăsa acest cifru dezlegat cunoașterii
Prin simțire, fără de-nțeles?
(Acela a fost renghiul cel dintâi).
Și totuși se simți, brusc, mult mai în putere.
Cioară gerofantul se-mperechea, impenetrabil.
Inițiat întrucâtva. Necuvântător.

(Consternat.)

 

 


Elena Gheorghe

Comunități de ciori


-Ei bine, spuse Cioara, ce-i de făcut mai întâi?
Domnul, epuizat de Creație, sforăi.
-Încotro?, spuse Cioara, încotro mai întâi?
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Cioara.
-Hai, spuse Cioara. Să discutăm situația.
Domnul zăcea cu gura căscată, ca un mare hoit.

Cioara rupse o halcă și înghiți.

-Oare acest cod se va dezvălui digestiei
Auzind fără să înțeleagă?
(Aceasta fu prima glumă.)
Da, i-adevărat, se simți, dintr-odată mult mai puternic.
Cioara, hierofant, cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Fără grai.
(Îngrozit.)

 

 

 

Nicoleta Gheorghe

Cioara se impărtășește

 

“Ei bine,” spuse Cioara, “Cu ce începem?”
Dumnezeu, istovit de atâta creație, sforăia.
“Încotro?” zise Cioara, “De unde începem?”
Și Cioara ședea pe umărul lui Dumnezeu ca pe un munte.
“Vino” spuse Cioara. “Hai să cântărim lucrurile.”
Iar pe când Dumnezeu, cu gura căscată, sta întins ca un stârv,
Cioara smulse o îmbucătură și o înfulecă.

Oare prin mistuire se va dezvălui secretul
Făra a da de veste sau de gândit?
(Aceasta-i fu întâia vorbă de duh.)
Și-ntr-adevăr, dintr-odată se simți mai puternică.
Cioara, propovăduitoarea, copleșită, de nepătruns.
Lămurită doar pe jumătate. Mută de uimire.
(Îngrozită.)


 

 

Cătălina Ghiță

Spovedania Corbului


„Ei bine,” spuse Corbul, „Cu ce să-ncep?”
Domnul, istovit fiind în urma Creației, sforăia.
„Încotro?”, întrebă Corbul, „Încotro s-o iau mai întâi?”
Muntele pe care sta Corbul era umărul Domnului.
„Vino”, spuse Corbul. „Să vedem cum stăm”
Domnul, un stârv imens, căscă.

Corbul smulse o bucată și o-nghiți.

Se va dezvălui acest secret digerării
Prin auzul mai presus de înțeles?
(Aceea a fost prima batjocură.)
Totuși, brusc se simți mai puternic, ce-i drept.
Corbul, marele preot, mâhnit, de neînțeles.
Iluminat pe jumătate. Fără cuvinte.

(Îngrozit)

 

 

 

Cristiana Ghiță

Confesiunea Ciorii

 

„Acum”, zise Cioara, „Ce urmează?”
Dumnezeu, obosit de Facerea Lumii, fornăi.
„Încotro?”, zise Cioara, “Încotro mergem mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
Domnul întinse, ca ospăț, un mare stârv.

Cioara luă o îmbucătură și înghiți.

“Se va divulga acest mister înaintea digestiei
Înfățișarea, dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima glumă.)
Și totuși, e adevărat, brusc se simți mult mai puternic.
Cioara, hierofantul de nepătruns, adus de spate.
Pe jumatate iluminat. Fără cuvinte.

(Îngrozit)

 

 

 

Mihaela Ghiță

Cuminecătura corbului


- Ei bine, spuse corbul, încotro acum?
Dumnezeu, epuizat după Facere, sforăia.
- Încotro? spuse corbul. Încotro o apucăm mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Corbul.
- Vino, spuse Corbul. Să analizăm situația.
Dumnezeu ședea întins, cu gura deschisă, un stârv imens.
Corbul smulse o bucată și înghiți.

- Oare această enigmă se va revela în urma digestiei
Inaudibil mai presus de înțelegere?
(Aceasta fu prima ispravă.)
Da, e adevărat, dintr-o dată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, se înnegură, impenetrabil
Pe jumătate iluminat. Mut.

(Îngrozit.)


 

 

Sorana Goanta

Cuvântarea Corbului

 

”Ei bine”, spuse Corbul, “Ce va fi cel dintâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Ce cale?”, spuse Corbul, “Ce cale va fi prima?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
“Haide”, spuse Corbul, “Să lămurim situația”.
Dumnezeu așeză, festinul, un leș imens.
Corbul rupse o bucată și înghiți.
“Se va dezvălui acest les digestiei
Auzind ce nu poate fi înțeles?”
(Aceasta a fost prima glumă)
Însă, într-adevăr, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, preotul, protuberant, impenetrabil.
Jumătate iluminat. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)

 

 

 

Ecaterina Godeanu

Confesiunile corbului

 

„Ei bine”, spuse corbul, „Cu ce începem?”
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăi.
„Încotro?” spuse corbul, „Pe unde o luăm mai întâi?”
Muntele pe care stătea corbul era umărul lui Dumnezeu.
„Hai”, zise corbul, „Hai să vedem cum stau lucrurile.”
Dumnezeu stătea cu gura căscată, ca un imens cadavru.

Corbul a mușcat lacom și a înghițit.

„Se va dezvălui oare acest secret digestiei
Auzind ceea ce e de neînțeles?”
(Aceasta a fost prima vorbă de duh.)
Totuși, e adevărat, de-ndată s-a simțit mai puternic.
Corbul, hierofantul, s-a înclinat, enigmatic.
Semi-iluminat. Mut.
(Îngrozit.)

 

 

 

Oana Madalina (Voicu) Gorneanu

 Corbul se-mpărtășește
 
“ Ei bine”, zise Corbul, “Cu ce să-ncepem?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro?” întrebă Corbul, ”Pe unde să o apuc mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Corbul.
“Haide”, zise Corbul, “Hai să discutăm situația”
Dumnezeu, își întinse cadavrul uriaș și căscă prelung.
 
Corbul smulse o îmbucătură și o-nghiți.

“Oare se va dezvălui misterul prin digestie
Să aflu ceva ce-i dincolo de înțeles?”
(Aceasta a fost prima vorbă de batjocură.)
Da, e adevărat, de-ndată se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, deprimat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Înspăimântat)

 

 


Raluca Gorun

Împărtășirea corbului


"Ei bine," spuse Corbul, "Ce fac?"
Dumnezeu, istovit după Creație, sforăia.
"Încotro?" spuse Corbul, "Pe unde, mai întâi?"
Umărul Lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
"Vino," spuse Corbul, "Să discutăm situația."
Dumnezeu întins, căscă lung, un mare stârv.

Corbul a rupt o îmbucătură și a înghițit.

"Se va arăta secretul prin mistuire
Va fi ascultarea mai presus de înțelegere?"
(A fost prima vorbă de duh)
Într-adevăr, deodată se simți mai puternic.
Corbul, hierofant, împovărat, de netrecut.
Pe jumătate dumerit. Fără cuvinte.

(Înspăimântător.)

 

 

 

« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |

11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »