TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Monica Cristina Țone
Comuniunea ciorii
Ei bine, întrebă cioara, cine a fost primul?
Dumnezeu, epuizat după Creație, dormi mai departe.
Încotro? întrebă cioara, Unde merg întâi?
Muntele pe care stătea cioara era umărul Domnului
Hai, propuse cioara, să discutăm situația.
Dumnezeu zăcea, gură căscată, mare leș.
Cioara sfâșie un dumicat mare și îl înghiți.
Această enigmă va fi oare dezvăluită datorită indigestiei?
La auzirea lucrurilor ce depășesc toată înțelegerea
(Aceasta a fost prima glumă)
Totuși adevărul este că s-a simțit deodată mult mai puternică.
Cioara, predicator, se cocoșă de greutate, impenetrabilă.
Pe jumătate inspirată. Amuțită.
(Îngrozită.)
Daniela Roxana Țugui
Împărtășania ciorii
“Ei bine” spuse cioara “Ce urmează?”
Dumnezeu, obosit de facerea lumii, a sforăit.
“Încotro?” spuse cioara, “Încotro prima dată?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea cioara.
“Vino” spuse cioara “Hai să dezbatem problema.”
Dumnezeu își întinde mirat măreața epavă.
Cioara a smuls o bucată și a înghițit-o.
“O să fie acest cod divulgat prin digestie
Dacă aude dincolo de a înțelege?”
(Aceea a fost prima batjocoră.)
Și totuși, adevărul este că, dintr-odată s-a simțit mai puternic.
Cioară, Hierofant, cocoșat, impenetrabil
Pe jumătate iluminat. Mut.
( Îngrozit)
Monica Vanghelie
Comunele Crow
"Ei bine," a spus Crow, "Ce mai întâi?"
Dumnezeu, epuizat cu creația, a sforăit
"Încotro?", A spus Crow, "Încotro prima dată?"
Umărul lui Dumnezeu a fost muntele pe care Crow a stat.
"Vino,", a spus Crow, "Să discutăm situația."
Dumnezeu a sfintit, căscat , o carcasă mare.
Crow a rupt o îmbucătură și a înghițit.
"Se va divulga acest cifru pe sine pentru digestie
În conformitate cu ascultarea dincolo de înțelegere? "
(Asta a fost prima glumă.)
Cu toate acestea, e adevărat, el s-a simțit brusc mult mai puternic.
Crow, hierofant, adus de spate, impenetrabil.
Jumatate-iluminați. Fără cuvinte.
Andreea Maria Vasile
Împărtășania Corbului
„Deci”, zise corbul, „cu ce începem?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia
„Încotro?”zise corbul, „Încotro s-o apuc mai întâi?
Umărul Lui era muntele pe care stătea corbul
Hai, zise corbul, să vedem cum facem
Dumnezeu, căscând, așeză un leș.
Corbul smulse o îmbucătură și o înghiți.
” Se va desluși oare misterul
se va face el auzit dincolo de orice?”
( asta a fost cel dintâi gând)
Dintr-odată se simți mult mai puternic
Corbul, hierofantul, împovărat, împietrit
Pe jumătate lămurit. Înlemnit
Îngrozit.
Corina Vasile
Cioara se împărtășește
“Deci”, spuse Cioară, “Cu ce începem?”
Dumnezeu, epuizat de facere, fornăi.
“În ce fel?” spuse Cioară, “În ce fel începem?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Hai”, zise cioara”, “Hai să discutăm problema.”
Dumnezeu, ca un gură-cască, se întinse – o mare carcasă.
Cioara rupse o bucată și înghiți.
“Se va divulga aceast cod digestiei
Sub auzul dincolo de înțelegere?”
(Aceasta fu prima glumă)
Da, e adevărat, dintr-o dată se simți mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, se cocoșă, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără cuvinte.
(Consternat.)
Andreea Geanina Velicu
Împărtășania Corbului
Ei bine, zise Corbul, cu ce să încep?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
Încotro? spuse corbul. Pe unde, mai întâi?
Muntele pe care stătea Corbul era umărul lui Dumnezeu.
Haide, zise Corbul, să vedem cum stăm
Dumnezeu stătea, ca o mare ruină, cu gură căscată.
Corbul înșfăcă o bucată mare și o înghiți.
Se va dezvălui acest secret
Doar din auzite, fără a fi înțeles?
Această a fost prima vorbă de duh.
Da, e adevărat, se simți deodată mai puternic.
Corbul, hierofanul, împovărat, de nepătruns.
Pe jumătate amețit. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Iulia Vieru
Povețele corbului
“Ei bine,” zise Corbul, “Și acum?”
Dumnezeu, extenuat după Creație, sforăia.
“Încotro?” întrebă Corbul, “Încotro prima dată?"
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
“Vino,” zise Corbul, “Hai să discutăm situația."
Domnul întinse, surprins, o carcasă mare.
Corbul mușcă o dată și înghiți.
“Oare acest cifru se va destăinui în digestie
Prin auzul de dincolo de înțeles?”
(Aceasta a fost prima glumă.)
Deși, e adevărat, s-a simțit dintr-o dată mai puternic.
Corbul, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Șocat.)
Ioana Vîlcu
Euharistia Ciorii
Ei bine, ce facem prima dată? întrebă Cioara
Dumnezeu sforăia epuizat după Creație.
Încotro? întrebă Cioara. Încotro o luăm prima dată?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
Haide să vorbim despre situația în care ne aflăm, spuse Cioara.
Dumnezeu stătea întins – o mare carcasă deschisă.
Cioara ciuguli o îmbucătură și o înghiți.
Oare acest cifru se va descifra până la digestie
Auzind până peste puterea lui de înțelegere?
(Aceasta a fost prima glumă.)
Totuși, e adevărat, dintr-odată se simțea mai puternică.
Cioara, hierofant, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate iluminată. Tăcută.
(Înspăimântată.)
Vitan Cristina
Corbul se destăinuie
“Ei, bine,” zise Corbu, “Ce mai urmează?”
Dumnezeu, ostenit de Creație, sforăi.
“Încotro?” zise Corbu, “Pe unde mai întâi?”
Iar umărul Lui, un munte, pe care ședea chiar Corbu.
“Ei, hai,” îl îndemnă Corbu, “hai să discutăm problema.”
Dar Dumnezeu se-întinse, un stârv imens, căscând.
Corbul înfășcă o-mbucătură și o înghiți pe nerăsuflate.
“Se va dezvălui secretul prin mistuire?
Perceput dincolo de înțelegere?”
( Aceasta îi fu prima remarcă ironică)
Și, brusc chiar se simți și mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, neînțeles.
Pe jumătate lămurit. Mut.
( Îngrozit. )
Maria Magdalena Vlad
Cugetări de cioară
“Ei bine ,” zise Cioara, “Ce-i întâi?”
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăi.
“Încotro?” zise Cioara, “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care sta Cioara.
“Vino,” zise Cioara, “Să discutăm situația.”
Dumnezeu sta întins, cu gura căscată, asemeni unui mare stârv.
Cioara smulse o mușcătură și înghiți.
Primiv-a această taină să se divulge digestiei
Auzind dincolo de înțelegere?
(Aceasta fuse prima glumă.)
Și totuși, e adevărat, se simți brusc mai puternic.
Cioara, marele preot, se-ncovoie, impenetrabil.
Semi-obscur. Mut.
(Înfricoșat).
Camelia Voiculeț
Comunități de ciori
Ei bine, a întrebat cioara: ce-i mai întâi?
Obosit după geneză, El sforăia.
Care-i calea, a spus cioara, încotro mai întâi?
Umărul lui dumenzeu era muntele pe care stătea cioara.
Haide, a spus cioara, hai să discutăm chestiunea.
Mut de uimire, carcasă uriașă, Dumezeu stătea întins.
Cioara a sfâșiat cu ciocul o bucată și a înghițit-o.
Oare secretul acesta va fi divulgat în urma digestiei
La auzul marii elucidări?
Aceasta a fost prima glumă.
Da, e-a adevărat, probabil că s-a simțit mai puternic.
Cioara, hierofantul, s-a făcut ghem, ca o statuie.
Pe jumătate lămurită, mută.
(Înfricoșată.)
Anca Ioana Vulcănescu
Împărtășania corbului
„Ei bine?”, spuse Cioara, „Cu ce începem?”
Dumnezeu, obosit, după Creație, sforăia.
„Încotro?” spuse Cioara, „Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
„Vino”, spuse cioara, „ Hai să discutăm”
Dumnezeu zăcea, cu gura deschisă, un trup imens.
Cioara smulse o bucată și o înghiți.
„Oare acest mister se va destăinui digestiei
După ce va fi auzit dar nu înțeles? ”
(Asta a fost prima vorbă de duh)
Da, e adevărat, dintr-o dată s-a simțit mai puternică
Cioara, hierofantul, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate lămurită.
(Îngrozită)
Lavinia Zainea
Comuniunea Ciorii
„Ei bine”, spuse Cioara, „cu ce să
începem?”
Dumnezeu, obosit după Creație,
răspunse cu un sforăit.
„Încotro?”, întrebă Cioara.,
„Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe
care stătea Cioara.
„Hai”, spuse Cioara, „să discutăm
situația!”.
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată,
o carcasă imensă.
Cioara ciuguli o bucată și înghiți.
„Oare acest cifru va fi divulgat digestiei,
Care îl va asculta, dar nu-l va înțelege?”
(Aceasta a fost prima glumă.)
Așa e, dintr-odată se simți mult mai
puternică.
Cioara, hierofantul, cocoșată,
impenetrabilă.
Pe jumătate iluminată. Fără grai.
(Îngrozit)
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19